Părintele conceptului de ”apărare onestă”, profesorul american Thomas- Durell Young a făcut o analiză asupra capacității de reacție a forțelor armate din țările de pe flancul estic al NATO.

Prin anii ’90, pe când România se chinuia să intre în NATO și era refuzată politicos de președintele american Bill Clinton, venit la București în vizită de consolare, circula un banc amuzant, dar trist în același timp. ”De ce iese submarinul albanez din 5 în 5 minute la suprafață? Ca să respire vâslașii”.

Bancul își propune să ia în derâdere armatele din fostele țări ale Pactului de la Varșovia, mult mai slab dotate comparativ cu cele din NATO, un ideal la care românii tânjeau, în primul rând emoțional și abia apoi rațional. Desigur, bancul putea fi despre Armata Română, la fel de deficitară la capitolul logistică. Românii refuzau, însă, autoironia, preferând să găsească o țară mai săracă, cu o armată mai puțin performantă, pentru a-și alimenta proverbialul excepționalism.

Timpul a trecut, România a intrat în NATO, Albania a urmat-o, ceea ce părea de neconceput în tulburii ani ’90. Lucrurile s-au mai îndreptat în armatele celor două țări, dar nu atât de mult cum ar fi trebuit. Moștenirea comunistă încă bântuie. România a ajuns să se bată cu Albania în subsolul clasamentului țărilor membre NATO, la capitolul eficiență în domeniul apărării. Bancul cu submarinul albanez a dispărut.

Profesorul american Thomas- Durell Young este autorul uneia dintre cele mai oneste și dure radiografii a armatelor țărilor central și est- europene. Este vorba de cartea ”Anatomia instituțiilor de apărare din țările europene post-comuniste. Mirajul modernizării militare”, lucrare publicată în 2017 și devenită o referință în domeniu.

Valoarea acestei cărți este dată de faptul că prof. Young nu este doar un tehnician, ci și un practician. El a fost ofițer de marină în Armata SUA, iar, ulterior a trecut în spatele catedrei, ca cercetător și consultant militar al Naval Postgraduate School (Monterrey, SUA). Este autorul a peste 100 de analize și studii pentru RAND Corporation, celebru think- tank american, Pentagon, NATO sau alte țări europene.

”Follow the money!”

O contribuție importantă a lui Thomas- Durell Young a fost lansarea conceptului de ”apărare onestă”, prin care a invitat țările-membre NATO, atât din Occident, cât și din Est, să iasă din ipocrizie și să recunoască incoerența strategică și problemele de interoperabilitate între armatele lor.

Cu franchețe, autorul punctează că admiterea în NATO a țărilor central și est-europene are în spate rațiuni de natură politică și geopolitică, armatele lor neatingând nici până în prezent standardele vestice, nefiind pregătite să facă față agresivității crescute a Rusiei în jurul Mării Negre, care a complicat contextul regional de securitate.

După publicarea cărții, prof. Young a continuat cercetările în acest domeniu, ele fiind reunite într-o serie de articole dedicate domeniului apărării. Un astfel de articol a fost publicat recent în ”The RUSI Journal”, celebră publicație internațională din domeniul apărării, și este dedicat conceptului de ”readiness”/ ”capacitate de reacție” a armatelor provenite din fostul bloc sovietic.

Astfel, dintre țările membre NATO, România are unul dintre cele mai mari bugete destinate Apărării: aproape 4,7 miliarde de dolari. Tabelul 1 este lămuritor în această privință. Nu este surprinzător, având în vedere dimensiunea teritoriului și a populației României, comparativ cu alte țări- membre NATO. Dintre țările situate pe flancul estic al NATO, avem al doilea buget după Polonia, care alocă anual 12,1 miliarde de dolari. Practic, România alocă anual Apărării o sumă aproape egală cu cea alocată de Belgia.

Cum cantitatea nu înseamnă neapărat calitate, bugetul Apărării este dezechilibrat. Aceste dezechilibre ne împiedică să avem o armată bine antrenată, capabilă să se deplaseze rapid și să intervină unde este nevoie. În opinia prof. Thomas- Durell Young, componenta de ”readiness” este esențială pentru o armată modernă. Este vorba de acea capacitate a unei armate de a fi oricând gata de luptă, cu o mobilitate crescută. Din păcate, NATO stă destul de prost în această privință. Și nu este doar cazul noilor- veniți, ci și al țărilor occidentale.

Revenind, cea mai mare parte din bugetul MApN este cheltuită pe salarii și pensii. Doar 9,46% din bani se cheltuiesc pentru antrenamentul militarilor și întreținerea echipamentelor. Până și Bulgaria ne depășește net la acest capitol, alocând 20% din bugetul apărării la capitolul ”Operațiuni și Mentenanță”(O&M).

În 2018, 51,3% din bugetul MApN a fost cheltuit pe salarii și pensii, 38,6 % pe investiții/achiziții și doar 9,5% pe operațiuni și mentenanță. O îmbunătățire s-a petrecut în timp. În 2012, proporțiile erau dezastruoase: 84%- personal, 5,3% achiziții și 10,7% – operațiuni și mentenanță.

Thomas- Durell Young susține că, în mod ideal, un buget modern se construiește după modelul: 33%- 33%- 33%. O treime personal, o treme achiziții, o treime operațiuni.

”E un cerc vicios. Dacă alegi să cumperi armament, costurile cu antrenamentele vor fi mai mari. Nu poți cheltui cu nemiluita pe armanent pentru că antrenamentele vor costa foarte mult. Dacă le cumperi fără antrenament, le cumperi degeaba. Dacă nu plătești antrenamente, nu vei avea soldați pregătiți. Cheltuielile trebuie echilibrate. Dacă nu cheltuiești banii după proporția 33/33/33 vei dezechilibra sistemul de apărare națională. Veți spune că ați cumpărat avioane F 16, de ce e nevoie de operațiuni? E ca și cum ai cumpăra un Porsche cu care nu mergi niciodată”, spune prof. Durell.

E drept că doar trei țări- membre NATO reușesc să depășească 33% în materie de alocări bugetare O&M: Ungaria- 34,82%, Marea Britanie- 39,76% și Estonia- 42.12%. ”Ungaria cheltuiește aproape 35% pentru operațiuni și mentenanță, dar nu desfășoară o pregătire colectivă a unităților militare, iar piloții zboară doar 50 de ore pe an. Capacitatea de reacție este afectată, iar investițiile în domeniul apărării nu produc încă efecte importante”, spune prof. Young.

Dintre țările occidentale, Belgia stă destul de prost la acest capitol: 16,65% pentru O&M. Procentual, Belgia alocă un pic mai mult decât Muntenegru (16,01%), chiar dacă are un buget de apărare de 60 de ori mai mare decât fosta republică iugoslavă.

Pe de altă parte, România cheltuiește puțin peste 6.400 de dolari pe antrenamentul fiecărui soldat în parte și mentenanța echipamentului pe care acesta îl folosește. Țara noastră se clasează pe penultimul loc, reușind, practic să depășească doar… Albania. Aceeași Albanie din bancul cu submarinul.

O privire de ansamblu

Concluziile lui Thomas- Durell Young referitoare la armatele țărilor din Europa Centrală și de Est sunt dure:

• armatele sunt sub-dezvoltate și departe de standardele occidentale;
• focusul pe operațiuni din perioada Războiului Rece a fost pierdut;
• piedicile în calea reformării armatelor au fost de natură politică și conceptuală;
• moștenirea comunistă își face în continuare simțită prezența;
• ministerele apărării nu sunt capabile să elaboreze politici de apărare coerente;
• consilierea și asistența occidentală nu și-au atins scopurile;
• soluțiile nu pot fi exclusiv tehnice;
• modelele naționale nu funcționează;
• politicile trebuie schimbae rapid;
• armatele țărilor central și est-europene sunt, practic, ”ruginite”.
  
  

Nefiind preocupate să mențină un nivel ridicat de alertă, ministerele apărării din țările de pe flancul estic sunt încurajate să cheltuiască bani doar atunci când soldații participă la antrenamente internaționale sau țara respectivă trebuie să obțină certificările necesare, pentru a derula misiuni militare specifice.

Implicațiile unui asemenea tip de comportament sunt un grad scăzut de pregătire a militarilor (soldați și ofițeri), incapacitatea de a răspunde rapid / eficient din punct de vedere militar. ”Probabil cea mai gravă problemă este gradul redus de autonomie acordat comandanților și faptul că aceștia nu au pe mână bugete pentru operațiuni și mentenanță”, spune prof. Young.

INTERVIU

Thomas- Durell Young: ”Prioritatea României în cheltuirea banilor trebuie să fie instruirea militarilor”

Profesorul Thomas- Durell Young a aordat Newsweek Romania un scurt interviu în exclusivitate, în care s-a referit, în mod particular, la situația Armatei Române, la nivelul actual de performanță al acesteia și la soluțiile de viitor.

România este pregătită să facă față provocării militare a Rusiei?

Este puțin probabil, dată fiind disponibilitatea scăzut capacitatea de reacție scăzută a tuturor forțelor sale armate.

Puteți detalia?

Forța de modernizare este lentă, dar progresează. Ceea ce lipsește este un angajament financiar mai consistent al guvernului și al celor din Ministerul Apărării pentru a sprijini pregătirea forțelor armate. În primul rând prin instruirea militarilor.

NATO, SUA au investit o sumă mare de bani în modernizarea armatelor țărilor central și est-europene? Aveți o estimare a sumei?

Circa 5 miliarde de dolari, din 1992 încoace. Dacă adăugăm alte surse de finanțare, aș da o estimare brută de aproximativ 10 miliarde de dolari.

Rezultatele sunt satisfăcătoare?

Nu, deloc. De aceea am scris cartea, ca să aduc în atenția publicului și a oficialilor faptul că, în multe cazuri, aceste armate sunt sub-performante, raportat la câți bani cheltuie aceste țări pentru apărare. De aceea, mi-e greu să cred că aceste armate au un grad ridicat de letalitate, sau că pot descuraja Rusia din punct de vedere militar.

Care au fost greșelile ce pot fi imputate autorităților române în procesul de modernizare a Armatei?

În primul rând, adoptarea modelelor occidentale. Adevărata vină aparține guvernelor țărilor occidentale, care se fac vinovate de un comportament inadecvat, care nu au fost capabile să realizeze o analiză critică a problemelor cu care s-au confruntat forțele armate din țările fost comuniste, în primii ani de post-comunism. Cel mai rău lucru este că guvernanții nu și-au modificat nici până în momentul de față politicile și programele, pentru a răspunde nevoilor reale ale acestor instituții.

Care sunt soluțiile pentru viitor?

Susțin în cartea mea că ceea ce are nevoie o alianță militară precum NATO este o inițiativă de ”apărare cinstită”, în care puterile occidentale și oficialii militari să interacționeze în mod cinstit cu aliații și partenerii din regiune, să le spună că nu conduc armate reformate. De asemenea, oficialii din această parte a Europei trebuie să reacționeze atunci când primesc false complimente, atunci când li se spune că fac o treabă bună. Articolele mele au clarificat deja faptul că actuala abordare nu mai funcționează.

Credeți că NATO este o alianță militară funcțională?

NATO a fost creată cu scopul de a descuraja orice agresiune și reușește să și-l atingă. În lipsa unor forțe armate predictibile, fiabile și durabile, care pot produce letalitate, Alianța se află într-o situație dificilă de a demonstra că este capabilă să genereze apărare colectivă. Numai acest lucru în sine ar trebui să fie un motiv de îngrijorare la cele mai înalte niveluri ale NATO și ale guvernelor din țările-membre.

Cum poate NATO să compenseze întârzierile țărilor de pe flancul de est în a avea o armată performantă?

Aceasta este o întrebare bună. Este dificil să vedem ce s-ar putea face în viitor. și mai ales, cheltuindu-l mult mai înțelept. În regiune, majoritatea țărilor au mult mai multă infrastructură și instituții (școli de învățământ militar, colegii, universități) decât este necesar. Partenerii occidentali trebuie să-i încurajeze pe omologii lor din regiune să investească mai degrabă în creșterea și modernizarea capabilităților militare.

”Din păcate, ministerele nu percep conceptul de <> ca fiind sângele din organismul Armatei. În unele țări nici nu există buget pentru operațiuni și mentenanță. Această realitate subminează autoritatea și abilitatea comandanților de a-și antrena unitățile. Efectul general este că armatele țărilor central și est-europene au rămas supra-dimensionate și subperformante”, adaugă el. (Text publicat inițial în Newsweek România)